duminică, 22 mai 2011

De ce?

Astazi am fost cu prietenii. Afara, in aer liber, freesbee, bumerang, fotbal :-)...
Ziua ar fi trebuit sa fie minunata. Insa n-a fost in totalitate. Din cand in cand, la anumite intervale, un oftat prelung se auzea.
Asa ca iti scriu tie, prietenul prietenei mele. Din pacate nu pot sa incep cu "Draga..." pentru ca, spre deosebire de tine, eu nu mint.
Stiu ca te gandesti ca n-am nici un drept sa te judec avand in vedere ca nu te cunosc, nu-i asa? Sigur, nu ne-am intalnit de multe ori, insa stiu ca nu esti prost, si stii ca femeile vorbesc. Mult. Si mai ales intre ele.
Asa ca da, te cunosc destul de bine, stiu in ce pozitie si unde te gadili, ce masura porti la haine (avand in vedere ca am mers impreuna la cumparaturi pentru cadouri), ce parfum iti place, pe ce parte sforai, care e mancarea ta preferata si care nu-ti place, si mai stiu si anumite lucruri pe care daca ai sti ca le stiu n-ai putea sa ma mai privesti in ochi niciodata.
E limpede pana aici sper ca relatia asta nu e compusa numai din doua persoane. E un trio. Diferenta dintre noi insa, este ca tu faci mizerie si eu raman in urma sa adun. Nu pentru tine, nu, ci pentru prietena mea la care tin. 
Faptul ca nu te plac nu mai este de mult un secret, asa ca nu mai insist pe faptul ca ea poate  obtine mai mult de la cineva mai bun ca tine. Iubirea e oarba. Eu insa nu. Sunt in schimb colacul de salvare de care se agata de cate ori esti gata sa o ineci. Umerii mei sunt acolo la greu si udati cu lacrimile provocate de tine.
Nu-ti cer sa nu mai gresesti niciodata pentru ca esti barbat si ar fi cel putin ciudat daca te-ai comporta impecabil. Iti cer insa sa n-o mai faci atat de des.
Ti-as multumi anticipat pentru asta, dar, din nou, tocmai pentru ca esti barbat, anticipez dezamagirea.

miercuri, 11 mai 2011

10 lucruri nestiute

Cineva imi spunea odata sa spun 10 lucruri despre mine pe care nu le stie nimeni. Pe care nu le-am scris si nu le-am spus niciodata. Deci:
1. Mi-ar fi placut sa fiu parte a unei familii mari, cu copii multi si nepoti si mai multi, sa ne strangem la masa toti si sa fie casa plina;
2. Imi place in mod deosebit sa musc; tare, pana simt ca paraie carnea intre dintii mei; si cineva striga "au!"
:-)
3. Intotdeauna mi-am dorit sa-mi fac operatie de marire de sani; secretul este ca acum cred ca mi-a trecut.
4. Candva o sa fiu o mama minunata. Genul de mama pe care toate celelalte mamici o barfesc si copii o adora.
5. Am in cap o viziune a relatiei perfecte si din cauza asta probabil le-am sabotat pe toate pana acum, in asteptarea marii iubiri.
6. Nu ma pot obisnui sa traiesc singura; am nevoie intotdeauna de un umar pe care sa-mi plec capul, de o mana blanda care sa ma mangaie.
7. Am dansat candva pe o masa de bar intr-un club; si da, am fost o pitzipoanca purtatoare de ciorapi plasa si gene false.
8. Motivul pentru care n-am incercat niciodata sa fac bungee-jumping e faptul ca sunt convinsa ca s-ar rupe coarda cu mine si as ramane infipta-n cap. Desi toata lumea imi spune ca este imposibil, sunt ferm convinsa ca mie mi s-ar intampla.
9. Imi place sa urc pe munte. Nu genul de urcat pe munte cu masina, dat jos in fata hotelului si intrat in camera. Genul de plimbare care incepe la 9 dimineata, se termina seara, sau chiar a doua zi, cu o ora pauza de masa. Sentimentul este indescriptibil.
10. In sfarsit, am crezut intotdeauna ca voi avea noroc in dragoste. Pana acum nimic nu pare sa adevereasca aceasta convingere a mea, dar eu cred in continuare, ca undeva acolo, pus deoparte numai pentru mine, este sufletul meu pereche. Si ca odata si odata voi fi foarte fericita!

marți, 10 mai 2011

Literatura

Din carti mi-am acumulat experienta "de viata" pana la o anumita varsta. Citeam mult si de toate felurile, si am avut pe rand mai multe genuri preferate. Din toate insa, asa cum spuneam in prezentare, Liz mi-a fost cea mai draga.
Multe nopti albe am trait impreuna cu ea, multe nopti nedormite in care ma si vedeam in rolul ei, uneori parandu-mi-se ca deciziile mele ar fi fost mai bune, alteori luandu-le pe aceleasi.
De altfel, intotdeauna am dat dreptate autorului, el isi cunoaste "copilul" cel mai bine. Asa ca, in cele din urma, ramaneam la deciziile ei.
Cu toate astea, de curand am descoperit o carte noua, scrisa recent de o personalitate publica cunoscuta. Impresionanta, convingatoare si captivanta.
Va citez mai jos o parte care mi-a intrat usor, pe nesimtite, in suflet:

"Te vad in fiecare dimineata gol, cu ferestrele larg deschise. Nu ma arat caci asta te-ar face sa zambesti. Te studiez. Numar femeile pe care porti seara si le incercuiesc pe cele care si-au castigat dreptul sa deschida fereastra dimineata. Iti stiu chipul speriat cand esti singur si te-am vazut de atatea ori plangand dupa ce ai urmarit o femeie care tocmai a plecat.
Ti-am vazut toate mastile. Caci intr-o zi ai lasat ferestrele deschise si la pod. Trebuie sa urci in fiecare zi treptele acelea singur ca sa-ti alegi cine vrei sa fii!
Cred ca doar in 3 zile din ultimul an ai trait fara nici o masca. Si atunci iti venea mereu in vizita aceeasi femeie. Doar atunci inchideai ferestrele. Toate. Si trageai perdelele. Toate. Si plecau. Toate celelalte.
Intra cu spatele drept la tine dar iesea fugarita de cat de tare te-ar fi iubit daca nu te-ar fi stiut atat de bine. Atat de rau, de fapt.
Nu iubi. Asteapta sa vin sa-ti fac curatenie"

Iubitule,

Mi-ar placea sa-ti spun un secret, tie oare ti-ar placea sa-l auzi?
Anul asta, pana acum, cel mai mult mi-a placut ziua mea. De fapt, noaptea zilei mele. Eram inghesuiti intr-o multime de oameni, dar eram numai intre prieteni si stiam ca toti cei de acolo tin la mine. Si sentimentul era reciproc.
 Am implinit niste ani in bratele tale si stiam ca nimic rau nu mi se va intampla, ca esti tu acolo sa ma aperi de tot. Stiam ca o sa ma tii in brate si o sa-mi soptesti la ureche ca totul va fi bine, stiam ca ma vei tine de mana pana acasa, stiam ca o sa ma saruti pe pleoape si o sa-ti plimbi degetele prin parul meu.
Mi-e dor de tine. Tare. Am umblat toata ziua simtindu-ma vinovata pentru lipsa ta, simtindu-ma trista si ingrijorata, fara sa stiu de ce. Poate din cauza ta. Din cauza lipsei tale.
Mai stii cand ne scriam pe vremuri sute de mesaje, fara sa ne straduim, fara sa ne alegem cuvintele? Mi-e dor sa iti scriu. Aceste cuvinte sunt doar pentru tine, pentru nimeni altcineva.
Si mi-am dat seama ca nu ti-am multumit niciodata.
Iti multumesc. Pentru ca m-ai lasat sa intru in viata ta cu picioarele reci si desculta.
Te iubesc. N-ar trebui sa te indoiesti niciodata de asta.

duminică, 8 mai 2011

My first


Not that first!..

    E prima data cand am blog. Si prima data cand scriu ceva ce ar putea si citi si alti ochi. Si simt ca ma blochez. Desi am facut lucrul asta (blogul) tocmai pentru a scrie chestii pe care nu le-as putea spune; pe care nu mi le-as putea recunoste nici macar mie.

    Ploua. Genul acela de ploaie marunta si monotona, cu picuri mici care-ti intra-n piele, care te fac sa tremuri desi nu este asa de frig.
    Strazile mustesc de balti murdare, balti care cresc cu fiecare minut parca, acoperind totul, orice urma de asfalt. Si inca mai ploua!... In curand imi va inunda sufletul ploaia asta care nu se mai opreste.


    Scriu pentru tine. Pentru cel care acum ar trebui sa fii langa mine sa-mi incalzesti macar sufletul daca picioarele-mi sunt reci. Scriu pentru ca-mi vine sa-mi trag plapuma peste cap si sa ma cuibaresc in intuneric. Pentru ca-mi vine asa de tare sa plang, incat probabil ca o fac fara sa-mi dau seama. Pentru ca-s trista.
Te simt departe, atat de departe de mine ca mi-e o frica nebuna ca niciodata n-am sa mai ajung la tine!  "Ne vedem mai tarziu" ai zis. Astept sa treca timpul, sa vina "mai tarziu-ul" promis, desi, stiu ca nu vei suna. Plutim in deriva de ceva vreme. In fiecare zi putin mai tacuti, mai tristi. Am luat la un moment dat o directie gresita, dar am continuat sa inaintam asa, pe drumul asta catre nicaieri, rataciti. Nu ne mai tinem de mana, nu ne mai distram ca altadata, radem rar si uitam sa ne sarutam.
    Si ma intreb, nu pot sa nu ma intreb, pana unde va continua drumul? Cand ne vom opri si care dintre noi isi va da seama primul?
    Mi-e dor sa ma tii in brate, sa ma cuibaresc langa tine si sa-mi mirosi pielea; sa-mi spui ca m-ai tine toata viata dezbracata langa tine; sa nu te superi pentru toate prostiile pe care le spun si pe care le fac; sa-ti placa zilele cu luna plina pentru ca stii ca atunci vorbesc mult. Dar mai mult decat toate, mi-e dor de sentimentul ala minunat ca esti doar al meu si sunt doar eu! Ca nu exista altcineva pentru care ai vrea sa traiesti; chiar daca stiu ca nu e asa, o lunga perioada asta am simtit, ca EU sunt cel mai important ingredient al vietii tale.
   Poate ca e doar o perioada. Poate ca suntem numai un pic obositi, am trait prea intens si avem nevoie de un pic de odihna. Poate...