De ce?

Astazi am fost cu prietenii. Afara, in aer liber, freesbee, bumerang, fotbal :-)...
Ziua ar fi trebuit sa fie minunata. Insa n-a fost in totalitate. Din cand in cand, la anumite intervale, un oftat prelung se auzea.
Asa ca iti scriu tie, prietenul prietenei mele. Din pacate nu pot sa incep cu "Draga..." pentru ca, spre deosebire de tine, eu nu mint.
Stiu ca te gandesti ca n-am nici un drept sa te judec avand in vedere ca nu te cunosc, nu-i asa? Sigur, nu ne-am intalnit de multe ori, insa stiu ca nu esti prost, si stii ca femeile vorbesc. Mult. Si mai ales intre ele.
Asa ca da, te cunosc destul de bine, stiu in ce pozitie si unde te gadili, ce masura porti la haine (avand in vedere ca am mers impreuna la cumparaturi pentru cadouri), ce parfum iti place, pe ce parte sforai, care e mancarea ta preferata si care nu-ti place, si mai stiu si anumite lucruri pe care daca ai sti ca le stiu n-ai putea sa ma mai privesti in ochi niciodata.
E limpede pana aici sper ca relatia asta nu e compusa numai din doua persoane. E un trio. Diferenta dintre noi insa, este ca tu faci mizerie si eu raman in urma sa adun. Nu pentru tine, nu, ci pentru prietena mea la care tin. 
Faptul ca nu te plac nu mai este de mult un secret, asa ca nu mai insist pe faptul ca ea poate  obtine mai mult de la cineva mai bun ca tine. Iubirea e oarba. Eu insa nu. Sunt in schimb colacul de salvare de care se agata de cate ori esti gata sa o ineci. Umerii mei sunt acolo la greu si udati cu lacrimile provocate de tine.
Nu-ti cer sa nu mai gresesti niciodata pentru ca esti barbat si ar fi cel putin ciudat daca te-ai comporta impecabil. Iti cer insa sa n-o mai faci atat de des.
Ti-as multumi anticipat pentru asta, dar, din nou, tocmai pentru ca esti barbat, anticipez dezamagirea.