Din carti mi-am acumulat experienta "de viata" pana la o anumita varsta. Citeam mult si de toate felurile, si am avut pe rand mai multe genuri preferate. Din toate insa, asa cum spuneam in prezentare, Liz mi-a fost cea mai draga.
Multe nopti albe am trait impreuna cu ea, multe nopti nedormite in care ma si vedeam in rolul ei, uneori parandu-mi-se ca deciziile mele ar fi fost mai bune, alteori luandu-le pe aceleasi.
De altfel, intotdeauna am dat dreptate autorului, el isi cunoaste "copilul" cel mai bine. Asa ca, in cele din urma, ramaneam la deciziile ei.
Cu toate astea, de curand am descoperit o carte noua, scrisa recent de o personalitate publica cunoscuta. Impresionanta, convingatoare si captivanta.
Va citez mai jos o parte care mi-a intrat usor, pe nesimtite, in suflet:
"Te vad in fiecare dimineata gol, cu ferestrele larg deschise. Nu ma arat caci asta te-ar face sa zambesti. Te studiez. Numar femeile pe care porti seara si le incercuiesc pe cele care si-au castigat dreptul sa deschida fereastra dimineata. Iti stiu chipul speriat cand esti singur si te-am vazut de atatea ori plangand dupa ce ai urmarit o femeie care tocmai a plecat.
Ti-am vazut toate mastile. Caci intr-o zi ai lasat ferestrele deschise si la pod. Trebuie sa urci in fiecare zi treptele acelea singur ca sa-ti alegi cine vrei sa fii!
Cred ca doar in 3 zile din ultimul an ai trait fara nici o masca. Si atunci iti venea mereu in vizita aceeasi femeie. Doar atunci inchideai ferestrele. Toate. Si trageai perdelele. Toate. Si plecau. Toate celelalte.
Intra cu spatele drept la tine dar iesea fugarita de cat de tare te-ar fi iubit daca nu te-ar fi stiut atat de bine. Atat de rau, de fapt.
Nu iubi. Asteapta sa vin sa-ti fac curatenie"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu