My first

Not that first!..

    E prima data cand am blog. Si prima data cand scriu ceva ce ar putea si citi si alti ochi. Si simt ca ma blochez. Desi am facut lucrul asta (blogul) tocmai pentru a scrie chestii pe care nu le-as putea spune; pe care nu mi le-as putea recunoste nici macar mie.

    Ploua. Genul acela de ploaie marunta si monotona, cu picuri mici care-ti intra-n piele, care te fac sa tremuri desi nu este asa de frig.
    Strazile mustesc de balti murdare, balti care cresc cu fiecare minut parca, acoperind totul, orice urma de asfalt. Si inca mai ploua!... In curand imi va inunda sufletul ploaia asta care nu se mai opreste.

    Scriu pentru tine. Pentru cel care acum ar trebui sa fii langa mine sa-mi incalzesti macar sufletul daca picioarele-mi sunt reci. Scriu pentru ca-mi vine sa-mi trag plapuma peste cap si sa ma cuibaresc in intuneric. Pentru ca-mi vine asa de tare sa plang, incat probabil ca o fac fara sa-mi dau seama. Pentru ca-s trista.

Te simt departe, atat de departe de mine ca mi-e o frica nebuna ca niciodata n-am sa mai ajung la tine!  "Ne vedem mai tarziu" ai zis. Astept sa treca timpul, sa vina "mai tarziu-ul" promis, desi, stiu ca nu vei suna. Plutim in deriva de ceva vreme. In fiecare zi putin mai tacuti, mai tristi. Am luat la un moment dat o directie gresita, dar am continuat sa inaintam asa, pe drumul asta catre nicaieri, rataciti. Nu ne mai tinem de mana, nu ne mai distram ca altadata, radem rar si uitam sa ne sarutam.

    Si ma intreb, nu pot sa nu ma intreb, pana unde va continua drumul? Cand ne vom opri si care dintre noi isi va da seama primul?

    Mi-e dor sa ma tii in brate, sa ma cuibaresc langa tine si sa-mi mirosi pielea; sa-mi spui ca m-ai tine toata viata dezbracata langa tine; sa nu te superi pentru toate prostiile pe care le spun si pe care le fac; sa-ti placa zilele cu luna plina pentru ca stii ca atunci vorbesc mult. Dar mai mult decat toate, mi-e dor de sentimentul ala minunat ca esti doar al meu si sunt doar eu! Ca nu exista altcineva pentru care ai vrea sa traiesti; chiar daca stiu ca nu e asa, o lunga perioada asta am simtit, ca EU sunt cel mai important ingredient al vietii tale.

   Poate ca e doar o perioada. Poate ca suntem numai un pic obositi, am trait prea intens si avem nevoie de un pic de odihna. Poate...